În ultimii 10 ani (2007-2016), numărul elevilor înscriși în învățământul primar a crescut cu 7,3%, de la 858.411 la 921.213. În aceeași perioadă, numărul sălilor de clasă a scăzut cu 9,4%, de la 76.237 la 69.061. A scăzut cu 12,6% și numărul cadrelor didactice(*) care predau în învățământul primar, de la 52.115 la 45.548.
Situația este și mai gravă în mediul urban, unde numărul elevilor înscriși a crescut cu 23,5%, în condițiile în care atât numărul sălilor de clasă, cât și cel al cadrelor didactice, au scăzut cu 3,2%. În Municipiul București, numărul elevilor a crescut cu 56%, în timp ce există doar cu 12% mai multe săli de clasă, iar efectiviul de cadre didactice a crescut doar cu 13%.
Chiar dacă valorile medii se înscriu încă în limite aparent acceptabile (13,3 elevi/sală de clasă, 20,2 elevi/cadru didactic), ele cresc considerabil în mediul urban (18,4 elevi/sală de clasă, 23,2 elevi pe cadru didactic). Există disparități foarte mari între aglomerarea elevilor în școlile „de elită”, unde sunt frecvente clasele cu peste 35 de elevi (deși Legea 1/2011 prevede o medie de 20 elevi/clasă și un maxim de 25), și școlile „de cartier”.
Comparativ cu valorile înregistrate în Uniunea Europeană, România se situează pe ultimul loc (la egalitate cu Republica Cehă) și din punctul de vedere al raportului dintre numărul cadrelor didactice și cel al elevilor din învățîmântul primar. Aglomerarea elevilor în clasele de școală are un efect nociv asupra calității procesului didactic.

(*) În învățământul primar, „cadru didactic” nu însemnă doar învățător, căci o parte din materii sunt predate de către profesori specializați. Așadar, numărul cadrelor didactice este mai mare decât cel al claselor.