În Uniunea Europeană se nasc anual în jur de 2000 de copii ai căror mame sunt tot copii (nu au împlinit 15 ani). Dintre aceste maternități precoce, mai mult de o treime se petrec în România. Fenomenul fertilității precoce s-a accentuat în România după 2008.
Rata fertilității la grupa de vârstă 10-14 ani este, în Uniunea Europeană, de 0,15 născuți vii la o mie de femei. Valori supraunitare se înregistrează doar în Bulgaria (1,91) și România (1,32).
Dacă celor 676 de născuți vii le adăugăm cele 422 de avorturi provocate, ajungem la un total de 1098 sarcini sub 15 ani, în anul 2015. Cele mai multe sunt rezultatul unor abuzuri sexuale. În 2/3 din cazuri, tatăl este necunoscut sau are vârsta de 20 de ani și peste, conform datelor INS (https://goo.gl/brOOcU). Cu toate acestea, statisticile Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (https://goo.gl/5gz8fx) au înregistrat, în 2015, numai 456 abuzuri sexuale asupra unor minore – ceea ce este extrem de puțin, dacă avem în vedere că majoritarea abuzurilor nu se soldează cu o sarcină a victimei.

În țările în care educația sexuală este prezentă în școli de la cele mai fragede vârste (Olanda, Danemarca, Suedia etc.) fenomenul fertilității precoce este aproape inexistent.