Coșul minim de consum lunar pentru un trai decent, element de fundamentare a politicilor salariale
Decuplarea politicilor salariale de coşul de consum face ca multe dintre familiile de salariaţi din România să trăiască sub limita de sărăcie. Deşi România a înregistrat în ultimii ani o creștere susținută a salariului minim, valoarea acestuia a rămas mică raportat la necesitățile unui trai decent.
O societate și o economie în care forţa de muncă este plătită la limita supravieţuirii nu poate progresa și e condamnată la subdezvoltare socială. Politica salariilor mici ca principal avantaj competitiv a dus la actualul model de dezvoltare bazat pe mână de lucru ieftină. Această strategie a stimulat migraţia forţei de muncă în străinătate şi a condus la criza forţei de muncă.
Campania Viață și Muncă Decentă propune corelarea politicilor salariale cu un coș minim pentru un trai decent. O astfel de metodă nu este nouă, fiind pusă în aplicare în România între anii 2000 şi 2003, când salariul minim se calcula în funcţie de un „coş minim de consum lunar” al unei „familii statistice medii” formate din 2,804 persoane. În 2003 aprobarea coşului de consum a fost eliminată prin lege, nemaiconstituind fundament pentru calcularea salariului minim pe economie.
Campania noastră propune reintroducerea coșului de consum pentru un trai minim decent ca element de fundamentare al politicilor salariale. În acest scop, Fundația Friedrich Ebert România, Sundex România și Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții au realizat un studiu care propune o structură de cheltuieli a coșului lunar pentru un trai decent și calculează valoarea acestuia (disponibil aici (LINK). Valoarea coșului lunar pentru un trai minim decent stabilită de studiu este de 6762 RON pentru o gospodărie formată din 4 persoane, dintre care doi adulți și doi copii cu vârsta de până în 14 ani. În urma campaniei și a studiului, a fost inițiat un proiect de lege care propune reintroducerea mecanismului de fundamentare a salariului minim în baza coșului lunar pentru un trai minim decent (proiectul de lege disponibil aici (LINK)). Proiectul de legea nexează o structură actuală a coşului de consum calculat după metodologia normativă a studiului.
Stop exploatării prin ore suplimentare ilegale!
Conform datelor European Working Conditions Survey (EWCS) din 2016, peste 35% din angajații români muncesc mai mult de 40 de ore pe săptămână, situându-se pe locul 3 din Uniunea Europeană, după Republica Cehă și Grecia și peste media europeană de 23%.
Cercetarea ”Orele suplimentare sau drumul către burnout”, efectuat de Friedrich Ebert România și Blocul Național Sindical, ne arată că expunerea prelungită la orele de muncă suplimentare influențează negativ angajații prin acumularea oboselii și epuizarea energiei, ceea ce poate influența atât sănătatea lor (probleme cardiace, depresie) cât și pe cea a colegilor de muncă (prin favorizarea accidenteleor de muncă). Orele suplimentare afectează viața personală și familială a individului prin simplul fapt că reduce timpul petrecut alături de familie și implicare scăzută în dezvoltarea copiilor. Mai precis, probabilitatea este de 0.70 ori mai mare pentru persoanele care lucrează suplimentar față de cele care nu au un astfel de program să nu fie satisfăcuți cu viața în familie. Efectele expunerii angajaților la activitatea de muncă suplimentară activează un lanț întreg de efecte adverse în urma insatisfacției cu munca și familia, epuizării profesionale, adicției față de muncă și stării de bine: abandon, absenteism, depresie, accidente la locul de muncă și suicid. Totodată, studiul arată că orele prelungite la locul de muncă influențează numărul de concedii medicale, ceea ce scade productivitatea cu 2% pe sectoarele industriale (auto și construcții nave) și textile.
În urma activităților campaniei, a rezultat un proiect legislativ (link proiect) care propune amenzi mai mari pentru orele suplimentare ilegale. Proiectul propune amenzi mai mari pentru angajatorii care abuzează de orele suplimentare peste limita legală. Amenda maximă prevăzută în momentul actual din Codul Muncii este între 1.500 și 3.000 de lei. În legislația actuală, nu există o corelare a cuantumului amenzilor și numărul de ore suplimentare efectuate sau cu numărul de salariați care au făcut ore suplimentare. Amendamentul depus prevede „amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”.
Dreptul la asociere și negociere colectivă – calea către bunăstarea angajaților
În anul 2011, în contextul crizei economice și a măsurilor de austeritate, legislația muncii a fost modificată cu scopul unei mai mari flexibilizări a relațiilor de muncă și creșterii competitivității. Tot atunci a apărut Legea dialogului social, un act normativ adoptat prin asumarea răspunderii guvernului, fără dezbateri cu partenerii sociali sau în cadrul Parlamentului. Noua lege reunea o serie de acte normative care reglementau activitatea sindicatelor și patronatelor, negocierile colective și conflictele de muncă. Motivația guvernului de la acea vreme, care avea susținerea instituțiilor financiare internaționale (FMI, Banca Mondială și Banca Centrală Europeană) era de a consolida dialogul social prin condiții de reprezentativitate mai stricte și printr-o descentralizare a negocierilor colective. Astfel, au fost ridicat pragul de reprezentativitate pentru sindicate la 50%+1 la nivel de companie, a fost eliminat contractul colectiv de muncă unic la nivel național și au fost introduse criterii suplimentare pentru negocierea contractelor colective de muncă la nivel de sector. Introducerea unei entități juridice noi, reprezentanții salariaților, care pot negocia. După opt ani de la adoptarea legii, putem vedea efectele acestei legislații:
- o concentrare a salariilor în jurul salariului minim și o creștere exponențială a numărului de contracte de muncă pe salariul minim. Acest lucru este în principal determinat de eliminarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel național, care a fost desființat.
- O distribuție inechitabilă a rezultatelor economice între capital și muncă. Ponderea remunerării salariaților în PIB a scăzut semnificativ după 2008 și a rămas la un nivel inferior perioadei precriză. Acesta este un indicator relevant pentru a înțelege în ce măsură salariații beneficiază de pe urma creșterii economice la care contribuie în mod direct. Companiile păstrează o proporție mai mare de venituri ca profit în detrimentul salariilor.
- O diluare semnificativă a dialogului social din România. După adoptarea Legii 62/2011 se constată o scădere semnificativă a numărului contractelor colective la toate nivelurile și în special la nivel de sector unde cu toate eforturile partenerilor sociali, practic nu mai există contracte colective de muncă. Și la nivel de companie numărul de contracte colective negociate de sindicate a scăzut semnificativ, cele mai multe, 9 din 10 contracte colective fiind înregistrate cu semnătura reprezentanților salariaților, care pot fi desemnați direct de angajator, fără nicio procedură de alegere transparentă și democratică. Astfel, cele mai multe dintre contractele colective existente sunt în general lipsite de conținut în ceea ce privește beneficiile pentru lucrători.
- limitarea dreptului la asociere și negociere colectivă pentru un număr important de lucrători, prin condițiile impuse de lege pentru înființarea unui sindicat (15 angajați din aceeași unitate) cât și definiția restrictivă a lucrătorilor care pot constitui un sindicat, care exclude lucrătorii independenți sau alte tipuri de angajați atipici.
Campania Viață și Muncă Decentă militează restabilirea bazelor unui dialog social real în România, cu respectarea drepturilor lucrătorilor de asociere și negociere colectivă, statuate în Constituția României și în documentele internaționale. În urma activităților campaniei (de la dezbateri la diverse grupuri de lucru) a rezultat un proiect de lege care prevede modificarea actualei legi 62/2011 ((LINK). Principalele modificări aduse de proiectul de lege constau în modificarea condițiilor de constituire a unui sindicat, recunoașterea dreptului de asociere în sindicat tuturor categoriilor de lucrători, scăderea pragului de reprezentativitate la nivel de companie, modificarea condițiilor de încheiere a contractelor colective la nivel de sector, recunoașterea dreptului la declanșarea conflictelor de muncă la toate nivelurile la care se negociază, prevederi clare pentru interzicerea oricăror tip de ingerință în activitatea organizațiilor sindicale și a discriminării pe criteriul activității sau apartenenței la un sindicat.
Democrație la locul de muncă
Democrația la locul de muncă este o valoare fundamentală și un principiu călăuzitor al Uniunii Europene, recunoscut în tratate și în Carta drepturilor fundamentale. Nu putem avea democrație politică fără democrație economică.
Reprezentarea colectivă a lucrătorilor este un drept fundamental ancorat în Tratatul UE și un element central al democrației la locul de muncă. Acesta se materializează prin dreptul salariaților de a face parte din comitetele europene de întreprindere (EWC), dreptul la informarea și consultarea lucrătorilor și dreptul de participare la gestiunea companiei, prin reprezentarea lucrătorilor în consiliile de administrație sau supraveghere a companiilor. Toate acestea permit companiilor și serviciilor publice să funcționeze mai bine și să fie mai inovatoare, asigură condiții de muncă mai bune, lucrători mai bine plătiți și mai motivați și o participare mai mare a forței de muncă. Democrația la locul de muncă favorizează incluziunea și egalitatea atât la locul de muncă, cât și în societate.
Avem nevoie de acțiuni la nivel legislativ pentru a garanta dreptul lucrătorilor de a fi informați și consultați în mod adecvat înainte de luarea deciziilor care îi afectează și pentru a asigura o participare mai puternică a lucrătorilor. Campania Muncă și Viață Decentă militează pentru politici publice și modificări legislative care să întărească democrația la locul de muncă și să asigure un cadru adecvat pentru informarea, consultarea și participarea lucrătorilor. Consolidarea implicării lucrătorilor este urgentă: trebuie să gestionăm într-o manieră justă, durabilă și incluzivă transformările profunde din lumea muncii, inclusiv cele provocate de globalizare, digitalizare și tranziție către o economie cu emisii reduse de carbon. Muncitorii, reprezentanții lor și sindicatele ar trebui să aibă instrumentele pentru a influența și a modela schimbările economice și politice.